Unele dintre forțele constructive care formează și creează forme de relief sunt deformarea crustei, depunerea sedimentelor și erupțiile vulcanice. Debitul de căldură prin scoarța terestră și mișcarea plăcilor tectonice și a magmei din cele mai spectaculoase deformări ale crustei. Transportul sau depunerea particulelor sedimentare de către vânt, apă și ghețari are ca rezultat crearea de dune, delte și alte trăsături topografice.
Varietatea mișcărilor care au loc în partea cea mai exterioară a crustei pământului sau a litosferei este denumită în mod colectiv tectonică a plăcilor. Aceste mișcări reprezintă forțe constructive masive care au creat lanțuri montane importante în întreaga lume. În funcție de modul în care sunt definite, există fie șapte sau opt plăci tectonice majore și câteva plăci minore în litosferă. Aceste plăci se strecoară peste stratul de sub crusta Pământului, care se numește manta. Această mișcare este condusă de convecție, care este procesul de transfer de căldură care are loc în interiorul Pământului.
Modul în care plăcile tectonice se mișcă unul față de celălalt determină tipul de forță constructivă exercitată asupra crustei Pământului și deformarea rezultantă a acestuia. Cele trei tipuri de mișcare a plăcuțelor sunt convergente, divergente și transformate. O mișcare convergentă înseamnă că plăcile se deplasează unul spre celălalt, ceea ce duce adesea la formarea de munți. Atunci când două plăci se îndepărtează unul de celălalt, reprezintă o mișcare divergentă, în timp ce mișcarea plăcilor care alunecă unul trecut reprezintă o mișcare de transformare.
