Principala asemănare dintre politeism și monoteism este credința în cel puțin un zeu sau într-o ființă divină. Ambele sisteme de credință sunt considerate forme ale teismului.
Teismul este credința în una sau mai multe ființe supreme. Teistii vad ca zeii lor sau zeii respectivi au o minte constanta si sunt cauza tuturor lucrurilor din univers. Ambele sisteme diferă foarte mult de ateism, care este credința în nici un Dumnezeu.
Ambele cuvinte au rădăcini grecești. Monoteismul derivă din cuvintele grecești "monos", adică "unul" și "theos", adică "zeu". "Poli" în politeism vine de la cuvântul grecesc pentru "mulți".
Atât politeismul, cât și monoteismul sunt practicate pe scară largă în întreaga lume. Creștinismul, iudaismul și islamul sunt cele trei religii monoteiste cele mai răspândite. Hinduismul și budhismul Mahayana sunt practicate pe scară largă în religiile politeiste. Aderenții ambelor sisteme se închină dumnezeilor sau zeilor prin rugăciune și ceremonie.
Unele religii politeiste împărtășesc unele elemente ale credinței monoteiste și invers. De exemplu, hindușii se închină multor zei diferite. Cu toate acestea, acești dumnezei sunt manifestări ale unei singure entități divine pe nume Brahman. Un alt exemplu este faptul că unii interpretează credința creștină în Sfânta Treime ca având elemente politeiste. Sfânta Treime este formată din Tatăl (Dumnezeu), Fiul (Isus) și Duhul Sfânt. Aceste trei entități distincte sunt considerate divine în credința creștină, care susține că cele trei elemente sunt aspecte ale Dumnezeului unic.
