Adapțiile de plante din pajiști includ rădăcini adânci, frunze înguste și flori viu colorate. Plantele de pășuni, în special ierburile, cresc mai degrabă de la baza plantei decât de la vârfuri. Acest lucru le permite să supraviețuiască incendiilor care apar frecvent în climatul uscat și cald al pășunilor.
O adaptare a plantelor la pășuni este rădăcini adânci, care se extind mai mult de 11 metri în sol. Acestea permit plantei să găsească umezeală în timpul secetei și să supraviețuiască incendiilor. Plantele au, de asemenea, rădăcini secundare care mențin solul împreună, scăzând eroziunea din vânt sau ploaie.
Plantele de pășuni au frunze subțiri, înguste, o altă adaptare. Aceste frunze absorb apa fara a pierde umezeala valoroasa din cauza evaporarii. La multe specii de plante, aceste frunze conțin, de asemenea, silice, un material dur care poate rezista animalelor pășunate. Multe plante poartă o toxină care îi protejează în continuare de gropi.
Reproducerea plantelor de pășuni este o altă adaptare care îi ajută să supraviețuiască. De exemplu, multe dintre plante au flori viu colorate care le atrag polenizatoare. Iarba nu are nevoie chiar de polenizatori pentru a se reproduce. În schimb, ele sunt polenizate prin vânt, ceea ce este deosebit de eficient în zonele largi deschise de pajiști. Unele ierburi cresc în grupuri sau ciorchine, permițând mai multor dintre ele să supraviețuiască în timpul vânturilor puternice.
