Paralizia bulbară progresivă duce, de obicei, la discursul neclar și dificultate la înghițire, așa cum detaliază Universitatea Rutgers. Pe măsură ce starea progresează, mișcările limbii și buzelor devin dificile, așa cum a subliniat Centrul de Cercetare Neuromusculară din Olanda, iar starea se dezvoltă de obicei cu scleroză laterală amirofică sau ALS.
Pacienții care prezintă simptomele paraliziei bulbare progresive pot prezenta dificultăți de vorbire, înghițire sau ambele, potrivit Universității Rutgers. Datorită degenerării celulelor motorneuron în zona bulbară a creierului, pacienții pierd capacitatea de a controla mușchii maxilarului, a limbii, a feței și a gâtului. De obicei, paralizia bulbară apare alături de scleroza laterală amiotrofică sau ALS și este rară pentru ca această afecțiune să apară singură. Din acest motiv, pacienții cu această afecțiune dezvoltă de obicei alte simptome ALS, care includ pierderea mișcării în brațe și picioare.
Pe măsură ce boala progresează, pacienții se confruntă cu mișcări limitate și buze limitate, dar de obicei păstrează controlul ochiului, așa cum explică Centrul de Cercetare Neurosculară din Olanda. Pacientii care au si ALS experimenteaza un debut treptat al simptomelor sale, care includ stomacitate, oboseala, pierderea controlului muscular si spasticitate, asa cum descrie Asociatia ALS, iar cei cu afectiune in cele din urma isi pierd capacitatea de a se misca, manca, vorbi si respira fara asistenţă. Pierderea controlului muscular al diafragmei reduce in final speranta de viata a pacientilor, potrivit Asociatiei ALS.
Condiția se stabilește de obicei între vârsta cuprinsă între 40 și 70 de ani, iar aproximativ 20 000 de americani au această afecțiune în orice moment, după cum indică Asociația ALS. Cei care servesc în armată au o predispoziție de a dezvolta această condiție, dar motivele pentru aceasta nu sunt cunoscute încă din 2015.
