Exemplele teoriilor estetice ale artei includ imitaționalismul, formalismul, emoționalismul și instrumentalismul. Aceste patru teorii sunt utilizate în mod obișnuit pentru a stabili criteriile care sunt folosite pentru a evalua o operă de artă.
Imitaționalismul se aplică atunci când arta pare realistă. Scopul imitaționalismului este de a face o operă de artă să fie cât se poate de realistă. Uneori cunoscut sub numele de "arta reprezentativă", imitaționalismul se străduiește să reprezinte ceea ce oamenii văd în lumea reală.
Formalismul în artă subliniază calitățile vizuale ale operei. Formalismul se concentrează asupra elementelor artei, cum ar fi liniile, valorile și formele, precum și principiile designului și accentuării echilibrului. Dacă un artist a creat un design vizibil interesant, munca este considerată un succes. Arta abstractă utilizează adesea valori puternice de formalism.
Scopul emoționalismului este acela de a comunica viu cu dispozițiile, sentimentele și ideile spectatorului. Arta emoțională accentuează calitățile expresive într-o piesă de artă. Subiecții emoționaliști prezintă adesea probleme sociale sau imagini șocante sau grotești care evocă emoțiile spectatorilor. Arta care descrie subiectele care arată emoție nu este considerată emoționalistă decât dacă scopul exprimat este acela de a face ca spectatorul să simtă și emoția.
Arta instrumentalistă are deseori un mesaj sau un scop, deoarece scopul instrumentalismului este de a influența societatea. Arta instrumentală este adesea foarte vizibilă și funcțională.
