Fisiunea nucleară este o metodă curată și eficientă de producere a energiei, dar poate fi periculoasă dacă măsurile de siguranță nu sunt luate și urmate. Este o sursă controversată de producere a energiei care operează o mare parte a lumii dar a dus la accidente dezastruoase în trecut.
Fisiunea nucleară este în prezent una dintre cele mai eficiente modalități de a produce energie utilă. Procesul de fisiune sparge un singur atom de uran (sau un tip de element similar) pentru a produce energie. Un singur atom de uraniu produce mai multă energie decât 10 milioane de atomi de carbon (în cărbune) arși. În comparație cu centralele electrice de cărbune, fisiunea nucleară creează mai puțină poluare, în special în contextul schimbărilor climatice. Este mult mai puțin necesară mineralizarea și transportul minereului decât cărbunele, iar procesul de fisiune nu creează nici o poluare a aerului. De asemenea, datorită cantității mici de uraniu necesar, nu se confruntă cu aceleași limitări ale aprovizionării cu combustibili fosili.
Cantitatea extraordinară de energie care rezultă din fisiune poate fi periculoasă dacă nu este controlată. Celebra explozie de la Cernobîl la un plan de fisiune nucleară în 1986 a ucis 31 de persoane și a provocat pagube pe termen lung unei mari zone înconjurătoare. Nivelurile ridicate de radioactivitate din zonă au contribuit la peste 15.000 de decese suplimentare. Fisiunea produce, de asemenea, deșeuri radioactive care trebuie să fie depozitate și protejate în siguranță, până când acestea devin lent mai puțin radioactive în timp. Depozitarea în viitor ar putea fi o problemă, deoarece spațiul liber scade.
