Mulți paraziți afectează animalele de fermă și animalele, și pot fi atât din soiuri interne, cât și din cele externe. Printre speciile interne, Meat and Livestock Australia enumeră diferite viermi, protozoare și flukes ca paraziți invazivi. Speciile externe, numite ectoparazite, includ muște, căpușe și păduchi.
Potrivit fermelor Hobby, ținta și ciclul de viață al fiecărui parazit pot fi diferite. Flukeul hepatic, de exemplu, își începe întotdeauna ciclul de viață într-un rumegătoare, cum ar fi vaca, înainte de a fi excretat și infectând melcii pentru a-și termina ciclul de viață. În mod alternativ, viermele polului frizer infectează mai întâi caprine și oi, înainte de a căuta o gazdă umană. Dimensiunea paraziților poate varia foarte mult. Protozoarele sunt microscopice, în timp ce viermele cu bandă pot atinge o lungime de până la 20 de picioare. Multe specii ectoparazite pot fi introduse în mediile animalelor de fermă în număr mai mare ca urmare a anumitor condiții meteorologice. Inundațiile sau ploile abundente, de exemplu, pot provoca o creștere a populațiilor de insecte mușcătoare, în special diverse muște, mlaștini și țânțari. Cicatricele pot deveni și mai răspândite. Efectele paraziților asupra animalelor de fermă și a animalelor pot varia de la enervant la extrem de periculoase. În funcție de specie și gazdă, infestarea cu paraziți poate duce la astfel de situații debilitante și mortale, cum ar fi pierderea severă a sângelui, scăderea critică a poftei de mâncare și diareea. Paraziții pot acționa, de asemenea, ca vectori ai bolii, lăsând animalele de fermă mai sensibile. Speciile externe, cum ar fi căpușele, muștele și păduchii, pot întrerupe comportamentele de pășunat și pot cauza răni deschise la animale. În cele din urmă, infestarea netratată poate împiedica creșterea și reproducerea animalelor, dăunează lactației și dăunează calității fleacurilor.
