Teoria psihanalitică a lui Sigmund Freud este centrată pe convingerea că comportamentul uman este influențat de o minte inconștientă. Freud a crezut că fiecare om are o colecție de gânduri și inconștienturi inconștiente, dintre care multe sunt neplăcute, care influențează comportamentele și experiențele.
Freud a sugerat că mintea este formată din trei părți: idul, ego-ul și superego-ul. El a examinat istoricul pacientului în detaliu, căutând evenimente pe care credea că le-a cauzat un anumit comportament.Freud a susținut că id-ul este prezent la naștere și că este responsabil de instinctul unei persoane; el a clasificat id-ul ca parte a minții inconștiente. Eul se dezvoltă din id și asigură că impulsurile id pot fi exprimate într-un mod acceptabil. Eul este considerat ca parte a minții conștiente și inconștiente. În cele din urmă, superego-ul se dezvoltă pe baza moralei pe care un individ o învață de la părinți și din societate. Ea include simțul dreptului și răul persoanei și ghidează judecățile oamenilor.
Teoriile lui Freud au fost criticate ca fiind greu de măsurat și nu au fost testate empiric. Cu toate acestea, munca sa a ajutat la promovarea ideii că vorbirea cu un profesionist ar putea ajuta cu probleme mentale. Lucrarea sa asupra dezvoltării personalității rămâne influență, iar discuțiile despre teoriile sale rămân populare printre psihologii de astăzi.
