Sursa fundamentală a radiației electromagnetice este interacțiunea vibrațională dintre un câmp electric și un câmp magnetic. Acest fenomen este determinat de mișcarea particulelor induse electric propagând printr-un material sau prin vid. >
Fizicianul scoțian James Clerk Maxwell a descoperit că câmpurile electrice și magnetice fluctuante induc un tip de radiații sub formă de unde electromagnetice sau EM care se deplasează într-o direcție perpendiculară pe câmpuri. În vid, o undă EM se deplasează la viteza luminii, care este aproximativ egală cu 186.000 mile pe secundă. Aceste valuri se pot propaga prin spațiu fără un mediu. Undele EM posedă impuls, manifesta interferențe și difracție și pot dobândi polaritate. Toate undele EM sunt caracterizate prin lungimi de undă, amplitudini, frecvențe, perioade și viteze.
Undele EM sunt cuantizate și conțin o cantitate specifică de energie care provine din particulele de lumină cunoscute sub numele de fotoni. Aceste valuri corespund anumitor lungimi de undă și frecvențe, utilizate ca bază pentru clasificarea lor în spectrul electromagnetic. Exemple comune de valuri EM includ undele radio, razele X, lumina vizibilă, razele infraroșii, microundele, radiațiile ultraviolete și razele gamma. Undele radio sunt emise de posturile de radio și de televiziune, raze X prin intermediul aparatelor cu raze X utilizate în domeniul medical, lumină vizibilă de orice obiect care poate fi văzut cu ochiul liber, infraroșu cu orice material încălzit, microunde cu un cuptor cu microunde, ultraviolete de către soare și razele gamma prin compuși radioactivi.
