Semnificația centrală a poemului lui Langston Hughes "The Negro Speaks of Rivers" se referă la importanța rădăcinilor și la modul în care acestea oferă semnificații în viață. Chiar dacă cuvântul specific "rădăcini" nu apar în această poezie, detalii în text vizează cititorul spre râuri, vene, rădăcini de copaci și alte obiecte atemporale. Folosind imagini și limbi, Hughes creează un sens dual pentru această temă, atât din punct de vedere al adâncimii, cât și al patrimoniului.
Ideea rădăcinilor apare chiar în prima stanză, în timp ce vorbitorul indică faptul că a experimentat râuri care sunt la fel de vechi ca lumea în sine, chiar mai vechi decât primul sânge uman. După aceasta, venele care traversează corpul sunt comparate cu imaginile râurilor care înfășoară și implicația este că acest poem are mai multe de comentat decât despre trăsăturile geografice și vasele de sânge, ci despre sistemele radiculare care fac parte din viață . Aceste râuri vechi din poezie sunt asemănătoare cu vene și rădăcini, pentru că asigură supraviețuirea care susține viața. Legătura civilizațiilor antice care trăiesc în afara râurilor conferă acel sentiment de rădăcini și mai multă adâncime, iar aceste rădăcini le dau viață vorbitorului.
