Poemul lui Thomas Hardy "Hap" exprimă dezamăgirea față de lipsa unui sens mai înalt în tragediile care se întâmplă oamenilor. Poetul spune că ar prefera să știe că suferințele sale provin dintr-o ființă mai puternică "a vrut și mi-a dat lacrimile pe care le-am vărsat".
Poemul este în esență un sonet. Primele opt linii, octava, sunt o afirmație condiționată, care spune că, dacă un "zeu răzbunător" i-ar fi dat tristețea, ar fi dispus să poarte durerea, știind că ceva mai puternic decât el a provocat durerea. >
În sestet, ultimele șase linii, el își exprimă dezamăgirea că nu este cazul. Poetul spune că șansa pură, nu o divinitate malefică, guvernează lumea. În ultimele două rânduri, el spune că această șansă poate la fel de ușor aruncă bucuriile în loc de durere în viața sa, iar acest fapt îi provoacă și mai multă durere.
