Unele efecte ale repetării includ recunoașterea modelului, formarea obiceiurilor, memorarea, familiaritatea și înțelegerea. În general, creierul uman este, în mod firesc, dornic să facă asociații prin repetare. Aceste asociații nu sunt întotdeauna bune, totuși. Uneori oamenii devin nemulțumiți de lucruri ca rezultat al repetării prea mari.
Creierul păstrează de obicei cele mai multe piese de informații între 10 secunde și un minut. Aceasta este ceea ce se numește memorie pe termen scurt și este o funcție naturală a metodei de prioritizare a minții.
Pe măsură ce informațiile sunt primite, acestea sunt evaluate. Când oamenii spun, fac sau văd lucruri de peste și peste, creierul lor începe să recunoască un model și începe să atribuie acea informație o prioritate mai mare. Creierele lor pot, de asemenea, să aloce semnificația informației și să o plaseze într-un context care îi ajută pe oameni să-și amintească lucrurile. În cele din urmă, ceva este dedicat memoriei pe termen lung, după ce este repetat de multe ori, iar creierul își dă seama că este important. Acest proces explică de ce informațiile sau procesele sunt adesea repetate de mai multe ori când elevii învață ceva nou în școală. Este, de asemenea, teoria din spatele importanței practicării sportului sau a jocului de instrumente muzicale. De multe ori oamenii practică, făcând astfel ceva în memorie, cu atât mai bine devin ei.
