Diferența principală dintre deontologie și utilitarism, două sisteme concurente de etică, este că fostul sistem este preocupat de faptul dacă un act este în mod corect sau rău intrinsec, în timp ce acesta din urmă consideră că numai consecințele unui act sunt important. Deontologia tratează intențiile și motivele. Utilitarismul se concentrează doar pe rezultate.
Avocații utilitarismului cred că toate acțiunile trebuie să caute să producă cel mai mare bine pentru cel mai mare număr de oameni, conform Enciclopediei de filosofie Stanford. Acest lucru se aplică chiar dacă o acțiune dăunează unei persoane nevinovate. De exemplu, dacă un chirurg are șansa de a salva trei vieți prin recoltarea organelor unei persoane sănătoase, teoria utilitară sugerează că vătămarea persoanei sănătoase este acceptabilă pentru a salva un număr mai mare de vieți.
Dimpotrivă, deontologia se concentrează asupra aspectelor morale ale oricărei acțiuni, nu asupra consecințelor ei. Această filosofie crede că unele acte sunt întotdeauna greșite, indiferent de consecințe. Deontologii găsesc minciuna a fi inacceptabili, de exemplu, chiar și atunci când cineva se află pentru a obține un rezultat dorit.
Ambele sisteme au deficiențe. De exemplu, criticii acuză că utilitarismul justifică înrobirea unui mic grup de oameni pentru a ajuta un grup mai mare. Criticii deontologiei subliniază că rigiditatea ei nu permite cazuri excepționale în care o acțiune dubioasă din punct de vedere moral evită să dăuneze celorlalți.
