Desenul ortografic este o metodă care permite unei persoane să reprezinte un obiect tridimensional pe o bucată de hârtie bidimensională. Prin desenarea obiectului pentru diferite unghiuri, artistul poate să arate cum arată obiectul în lumea reală. Procesul se numește proiecție ortografică.
Numărul de vizualizări individuale care sunt prezente într-un desen ortografic sau o schiță este variabilă. În cele mai multe cazuri, artistul are nevoie doar de trei vederi pentru a oferi o reprezentare exactă a obiectului în trei dimensiuni. De exemplu, cele trei puncte de vedere ortografice cele mai obișnuite din schema pentru o casă sunt cele de sus, din față și din lateral.
În unele cazuri, însă, sunt necesare mai multe viziuni pentru a da cuiva toate informațiile necesare pentru a înțelege pe deplin obiectul. Sunt posibile șase vizualizări ortografice. Acestea sunt partea frontală, partea superioară, partea dreaptă, partea stângă, partea inferioară și cea din spate.
Plasarea diferitelor puncte de vedere în cadrul desenului este importantă. Vederea principală este imaginea din față, numită și vizualizarea părinte. Celelalte vederi sunt poziționate în jurul vederii frontale. Vederea de sus este plasată în partea din față a vederii frontale, iar vederile laterale, stânga sau dreapta, sunt plasate pe laturile corespunzătoare.
