O astfel de dispută privea o clauză în Crezul de la Niceea, o declarație fundamentală de credință atât în bisericile de la răsărit, cât și în cele occidentale. Biserica occidentală credea că Duhul Sfânt a venit de la Dumnezeu Tatăl și Fiul și a introdus astfel cuvântul "filioque", care înseamnă "și fiul", în Crezul de la Niceea. Liderii bisericii din răsărit au fost incântați de această schimbare, provocând un argument teologic lung și amar. Parțial ca răspuns la acest argument, papa a încercat să-și afirme supremația față de biserica răsăriteană în 1054.
De asemenea, bisericile aveau diferite practici culturale. Biserica orientală a practicat căsătoria clericală, a folosit pâinea dospită pentru Euharistie, a avut zile diferite de post și de sărbători și a avut o relație mult mai subordonată cu autoritatea politică a împăratului bizantin. Biserica occidentală a practicat celibatul clerical, a folosit pâinea nedospită și a fost relativ independentă de autoritățile temporale. Schismul est-vest a apărut din cauza tuturor acestor diferențe.Care au fost cauzele schismei est-occidentale din 1054?
Diferențele politice, lingvistice, teologice, culturale și geografice dintre Bisericile occidentale și cele orientale au condus la Schismul de Est-Vest din 1054. Cauza apropiată a împărțirii a fost excomunicarea reciprocă a Patriarhului Constantinopol și Papa. Rădăcinile acestei împărțiri au fost foarte profunde. În primul rând, biserica occidentală se afla la Roma, în timp ce biserica de est era în Constantinopol. În plus, biserica occidentală a folosit latină în documentele și corespondența oficială, în timp ce biserica orientală a folosit limba greacă. Această divizare geografică și lingvistică a facilitat dezacordurile și a făcut discuțiile mai dificile atunci când s-au produs dispute.
