Cel mai faimos experiment al lui Erwin Chargaff a avut de-a face cu examinarea componentelor care alcătuiesc ADN-ul. Lucrarea sa cu diferitele baze ADN a dovedit că ADN-ul rămâne același în organism, dar diferă între diferite organisme. Acest lucru a contrazis gândirea științifică anterioară, care a spus că ADN-ul a fost același în toate organismele și nu a reprezentat o diversitate genetică.
Există două categorii diferite de baze găsite în structura ADN: purine și pirimidine. Experimentul cel mai faimos al lui Chargaff a stabilit că aceste două tipuri de baze au apărut într-un raport unu-la-unu. Există patru baze diferite: adenina, timina, guanina și citozina. Chargaff a fost capabil să demonstreze prin experimentul său că există un raport unu-la-unu între adenină și timină și un raport unu-unu între guanină și citozină.
Chargaff a examinat ADN-ul de la diferite organe din același organism și a constatat că rapoartele diferitelor componente ale ADN-ului lor erau coerente între organe și organisme individuale. Cu toate acestea, când se uita la rapoartele bazelor ADN-ului pe diferite specii, ele diferă; acest lucru ia permis să concluzioneze că compoziția ADN-ului este specifică speciei. Experimentele lui Chargaff au fost importante, deoarece James Watson, Francis Crick și Maurice Wilkins au reușit ulterior să folosească informațiile pe care le-a dezvoltat pentru a descoperi structura dublă helix a ADN-ului.
