Aristotel a contribuit la teoria atomică modernă introducând alchimia, o ideologie pe care chimistii l-au răzvrătit în cele din urmă. Aristotel a argumentat alchimia deasupra observării și cercetării științifice. Convingerile sale au susținut că lumea a fost făcută din elemente divizibile fără sfârșit.
Mulți chimici și filosofi au argumentat pe Aristotel și au crezut în teoria atomică. Democritul a provocat în mod constant lui Aristotel și a insistat asupra faptului că elementele au fost făcute dintr-o varietate de forme și dimensiuni. El a crezut, de asemenea, că acestea au dat elementele diferite atributelor lor. Noțiunea că atomul este un element defalcat la cea mai mică proporție a lui a fost în opoziție totală cu credințele lui Aristotel. În schimb, Alchimia a susținut că un Dumnezeu, sau zei, ar putea diviza un element infinit.
Chimisti, cum ar fi Robert Boyle, au inceput sa ia o perspectiva sceptica asupra abordarii lui Aristotel. Scepticismul a dus la numeroase descoperiri științifice bazate pe fapte. Alți oameni de știință, cum ar fi John Dalton, au demonstrat, de asemenea, existența atomilor prin demonstrarea teoriilor sale cu modele realizate manual.
Practicile de alchimie încă mai există. Teoria atomică și știința modernă se naște din determinarea continuă a omenirii de a se strădui pentru adevăr și de a continua să pună la îndoială teoriile stabilite. Acest aspect fundamental al științei ține omenirea într-o stare continuă de învățare și face progrese tehnologice pentru avansarea societății moderne.
