Crucea în forma sa modernă a fost folosită pentru prima dată de către caldeeni și greci în secolul al VI-lea. Formele modificate ale crucii au fost de asemenea folosite de hinduși, budiști și egipteni încă din anul 3000 î.H. Creștinii au început să utilizeze pe scară largă crucea ca simbol în secolele al doilea și al treilea A.D.
Crucea caldeană a evoluat dintr-un simbol circular reprezentând Soarele. Cele două grinzi care formează crucea au fost apoi adăugate pentru a reprezenta razele Soarelui. Aceste cruci au simbolizat zeul caldean Tammuz. Zeii greci Diana și Bacchus au fost uneori descriși cu cruci asemănătoare.
Simbolul religios al vechilor hinduși și budiști a fost zvastica, o cruce echilaterală cu capete îndoite. Hetiții și nord-africanii au folosit de asemenea simbolul. Egiptenii au folosit simbolul ankh, o cruce cu un cerc care înlocuiește capătul de sus. Ankh-ul a fost de obicei considerat o reprezentare a vieții, dar a fost adesea o parte a reprezentărilor divinității solare, Sekhet.
Una dintre cele mai vechi descoperiri ale unei cruci asociate cu creștinii este graffitul Alexamenos, care datează din secolul al II-lea Cu toate acestea, creștinii nu au adoptat pe deplin crucea ca simbol până în secolul al treilea, când împăratul Constantin, folosise deja simbolul în război, a adoptat religia creștină. Artiștii creștini au început să-l descrie pe Isus pe cruce în secolul al VI-lea.
