ROM-ul este o memorie de calculator utilizată pentru stocarea permanentă a aplicațiilor și a datelor. Există cinci tipuri de bază de ROM, toate având caracteristici unice și capacități de stocare a datelor într-un computer personal sau un dispozitiv electronic.
ROM-ul este mai frecvent denumit firmware sau memorie numai pentru citire. Nu trebuie confundat cu cipurile RAM, care sunt folosite pentru a stoca date temporare pe un computer. Cele cinci tipuri principale de ROM sunt ROM, PROM, EPROM, EEPROM și memorie flash. Deși aceste tipuri de ROM au funcții diferite, toate sunt compuse din cipuri non-volatile care împiedică pierderea de date atunci când nu există nici o alimentare alimentată cu un dispozitiv electronic. Datele stocate în chips-uri ROM nu pot primi modificări odată instalate decât dacă se utilizează o operație specială pentru a schimba datele.
Chipsurile ROM constau dintr-o rețea de coloane și rânduri. Puterea trece prin aceste coloane și rânduri cu diode concepute pentru a permite curentului să curgă într-o direcție. Pentru ca un cip ROM să funcționeze corect, trebuie să fie programat cu date complete, deoarece nu există nici o metodă de rescriere a datelor după ce a fost adăugată la cipul ROM. În timp ce proiectarea unui șablon original ROM poate necesita o mulțime de încercări și erori, unul dintre principalele beneficii ale utilizării cipurilor ROM este faptul că chips-urile sunt foarte ieftine și extrem de fiabile în majoritatea dispozitivelor electronice.
