Nu există dovezi că banda de tubulatură este însă otrăvitoare pentru ființele umane. Dacă este arsă, aceasta poate da gaze toxice, dar nu există cazuri de spitalizare înregistrate datorită acestui fapt.
Vesta Stoudt a inventat bandă de conducte în timpul celui de-al doilea război mondial ca o modalitate de a proteja cazurile de muniție de pe urma daunelor provocate de apă. Are un suport din fibră de bumbac acoperit cu polietilenă impermeabilă la apă și un adeziv pe bază de cauciuc. Utilizatorii care i-au denumit "bandă de rață" datorită modului în care apa a fugit ca o rață a rață. După război, a fost folosit frecvent pentru a înfășura conductele de aer, oferindu-i denumirea modernă de bandă de conducte.
