Metalele conduc energia electrică datorită faptului că electronii cei mai îndepărtați din atomii lor sunt deținute de forțele atomice slabe, permițând acestor electroni să curgă ușor de la un atom la altul. Acest flux de electroni este ceea ce se află în inima unui curent electric.
Tipul legăturilor pe care atomul le creează unul cu altul depinde de configurația lor atomică. Fiecare atom are un număr diferit de electroni, aranjați în cochilii reprezentând stări de energie în creștere. Dacă o cochilie are numărul maxim de electroni pe care îl poate menține, este relativ stabilă, în timp ce o coajă cu mai puțini electroni poate da mai ușor și poate lua electroni. Moleculele organice au tendința de a prezenta legături care completează aceste cochilii de electroni, în timp ce metalele au tendința de a avea mai multe lacune în cochilia exterioară. În conductorii puternici, cum ar fi cuprul, electronii liberi curg în jurul atomilor metalici, cum ar fi apa din jurul insulelor, se deplasează liber de la un atom la altul.
Atunci când un câmp electric este aplicat unui metal, acesta face ca acești electroni să se deplaseze de la un loc la altul. Deoarece fiecare electron are aceeași încărcătură electrică, particulele se resping reciproc puternic. Un electron liber se deplasează la atomul de metal adiacent, dislocând orice electroni liberi prezenți, făcându-i să se miște în direcția curentului.
