Snortingul, care se deosebește atât de strănut cât și de strănut, este cauzat fie de obstrucție, fie de obezitate, notează Vetstreet. Snortingul este extrem de frecvent întâlnit între rasele cu rațe scurte, cum ar fi Pugs și buldogele care au brachycephalic sindrom. Alți câini cu capcane scurte și cranii largi, cum ar fi Shih Tzu, Chow Chow și Boston Terrier, de obicei sforăieu cu voce tare și respiră prin gură.
Câinii cu sindrom brachycephalic au o deformare ușoară, care are ca rezultat năruirea colapsului și excesul de țesut, ceea ce le face să sforăie într-un efort de a-și curăța treceriile de aer de resturi și lichide, potrivit Vetstreet. Pe măsură ce se supraîncălzesc, fie din cauza exercițiilor fizice, fie a vremii, efectul devine mai pronunțat și snortingul crește în intensitate. Copiii supraponderali, obezi sau vârstnicii sunt, de asemenea, mai predispuși la snorting, indiferent de rasă. Snorting la câini este adesea însoțită de descărcare nazală, gagging și drool. Dacă un câine a început recent să snorting, consultați un medic veterinar și inspectați-i nasul pentru obiecte străine sau resturi care pot interfera cu capacitatea sa de a respira.
Potrivit lui PetMD, un medic veterinar poate recomanda intervenții chirurgicale pentru corectarea deformării, eliminarea simptomelor și prevenirea leziunilor pe termen lung ale laringelui. Cainii care snort sunt adesea mai susceptibili de a sforăi, ceea ce poate fi un semn de apnee în somn.
