Difuzarea facilitată este considerată transport pasiv, deoarece substanțele trec printr-o membrană celulară cu ajutorul unui purtător de proteine și nu se utilizează energie celulară în acest proces. Soluiții utilizează difuzia facilitat pentru a se deplasa din zonele concentrație mai mare în zone cu concentrație mai scăzută.
Difuzarea facilitatã este o metodã de transport pasiv care permite moleculelor mari, încărcate sau hidrofilice, care nu pot utiliza procesul de difuzie simplã, sã circule prin membrana celularã cu ajutorul proteinelor membranare. Aceste proteine se găsesc în stratul fosfolipidic și conectează interiorul și exteriorul celulei. Fără protecția acestor proteine membranare, ionii și moleculele polare care utilizează transportul pasiv ar fi respinse de părțile hidrofobe ale membranei celulare, făcând imposibilă difuzia. Acest proces este cunoscut și ca transport facilitat.
Există două proteine membranare diferite utilizate în procesul de difuzie facilitat: proteine purtătoare și proteine canale. Proteinele transportoare se leagă de o moleculă pentru ao transporta prin membrana celulară. Proteinele canalice creează un pasaj care permite moleculelor și ionilor să difuzeze prin membrana celulară, permițând trecerea cu diverse semnale. Acest pasaj este forjat într-o regiune hidrofilă a membranei celulare.
