Houndii de tip baset tind să miroase rău, deoarece murdăria, sebumul, saliva și resturile alimentare devin ușor prinse în pliurile lor faciale, conform Basset Hound Club din California de Sud. Acești câini au buze penduloase javuri și urechi lungi, înclinate care ating frecvent pământul și captează mici cantități de murdărie, fecale și alte substanțe potențial mirositoare. Spălarea regulată este cea mai eficientă metodă de combatere a acestor mirosuri.
Basset hounds au o piele moale, ridura care se incadreaza in falduri in tot corpul lor, in special pe fata, gat si articulatii. Basset Hound Club din California de Sud explică faptul că pielea necesită cantități mari de sebum, lubrifierea uleioasă produsă de glandele sebacee ale câinilor. În cantități mici, sebumul este limpede și inodor. Atunci când este prins în pliurile de piele ale câinilor, sebumul dezvoltă un miros înțepător. Băile dizolvă uleiul și elimină duhoarea.
Băile regulate reduc, de asemenea, probabilitatea chisturilor sebacee, care se formează atunci când glandele sebumului sunt înfundate cu păr, murdărie și sebum vechi. Chisturile nu sunt periculoase sau dureroase, dar conținutul lor are un miros concentrat și putred. Mirosul unui chist sebaceos, rupt, cu nichel, poate umple rapid o cameră mare.O altă sursă potențială de miros neplăcut de basset hound este impacția glandelor anale, conform Topsfield Bassets. Toți câinii au două glande lângă anusul lor, care produc cantități mici dintr-un compus fetid folosit pentru marcarea teritoriului și identificarea altor câini. Glandele anale sănătoase și neobstrucționate sunt goale în timpul fiecărei mișcări intestinale, dar glandele afectate sunt mișcătoare și dureroase pentru câine.
