Rigor mortis apare deoarece, după moarte, mușchii corpului se contractă parțial, dar nu se pot întoarce la starea relaxată. Mai multe explicații explică faptul că acest lucru cauzează mușchii să devină fixați în loc de aproximativ 72 de ore.
Contracția musculară apare atunci când fibrele musculare actin și myosin sunt transversale (deplasate unele peste altele) cu ajutorul ionilor de calciu. După moarte, membranele celulelor musculare devin mai permeabile la ionul de calciu, provocând o contracție continuă. În mușchiul normal, ATP (adenozin trifosfat) este folosit pentru a relaxa mușchii. Cu toate acestea, generarea ATP necesită respirație celulară. Magazinele existente de ATP nu durează mult după moarte, provocând o contracție semi-permanentă numită rigor mortis.
