Orice corp de apă sărată sau apă sărată, care este o separare superficială de restul mării, este considerată o lagună și se formează atunci când bănci de nisip sau recife se formează de-a lungul apelor puțin adânci din apropierea coastei sau când recifele de corali cresc pe insulele centrale care se scufundă. Estuarele, sau curenții de apă dulce, hrănesc lagunele pe măsură ce cresc.
Cuvântul "lagună" datează din 1769, iar prima sa utilizare se referă la întinderea apei sărate cu insule de-a lungul marginei Veneției, care are plajele de barieră din Lido care o protejează de valurile furtunoase din Marea Adriatică. Cuvântul italian "laguna", care se bazează pe cuvântul latin "lacuna", sau spațiu gol, a fost inspirația pentru acest termen englezesc. Unele lagune au preluat și alte nume, cum ar fi Albemarle Sounds din North Carolina sau râul Banana din Florida, dar ele sunt încă lagune.
Atunci când o lagună se formează ca parte a ecosistemului unui recif de coral, termenul înseamnă același lucru ca "reciful din spate", termenul tehnic pe care oamenii de știință îl folosesc. Dacă laguna face parte dintr-un sistem de corali sau nu, apele sale superficiale îl fac extrem de sensibil la schimbările din mediu.
