O vioară produce sunet prin vibrația șirurilor sale, care apare atunci când jucătorul atrage arcul asupra șirurilor și le pune în mișcare. De acolo, podul vioară transmite acele vibrații placa din spate și din față a instrumentului, cauzând întregul corp al viorii să servească drept cameră de rezonanță și amplificând sunetul produs.
Componentele viorii sunt proiectate cu atenție pentru a transmite undele sonore care se află în inima spectrului de auz uman. Podul se conectează la două structuri din vioară: postul de sunet și bara basului. Postul de sunet trece prin instrument și transmite semnale înalte pe placa spate relativ rigidă a vioară. Postul de bas contribuie la transmiterea bass-urilor la placa frontală mai flexibilă, permițându-i să amplifice frecvențele mai joase atunci când sunt redate.
Pentru a produce o notă, jucătorul folosește mai întâi mâna oprită pentru a restricționa lungimea șirurilor care vibrează. Prin fixarea șirurilor la gât în diferite locuri, el poate ajusta nota produsă de oricare șir. Apoi, jucătorul trage arcul peste șir sau șir, modificând viteza și forța pentru a regla intensitatea și caracteristicile notelor. De acolo, construcția vioară preia, amplifică și modelează sunetul pentru public.
