În timp ce solidele cristaline au un punct de topire ascuțit, solidele amorfe sunt înmuiate și topite într-o gamă nespecifică de temperaturi. De exemplu, sticla este înmuiată treptat și topită fără a suferi o schimbare bruscă a stării lichide. În timpul procesului de cristalizare, solidele amorfe au o curbă netedă de răcire cu o scădere continuă a temperaturii. Atunci când substanțele cristaline sunt supuse procesului de cristalizare, au două pauze în curba de răcire. Cele două pauze indică o perioadă de temperatură constantă în locul unei scăderi continue a temperaturii.
Structura unui solid cristalin este mult mai rigidă decât structura unui solid amorf. Materialele solide amorfe sunt rupte neregulat, în timp ce solidele cristaline se desprind de-a lungul unor planuri definite.
O altă diferență între aceste două tipuri de solide este că solidele cristaline sunt anizotrofe și solidele amorfe sunt izotrofice. Izotrofic înseamnă că proprietățile solide sunt independente de direcția în care sunt măsurate. Anisotrofic înseamnă că proprietățile solide sunt în direcții diferite. Celofanul este un exemplu de solid amorf. Cuprul este un solid cristalin comun.
