Tipul de memorie care este folosit în principal ca memorie de arhivă este memoria statică cu acces aleator sau SRAM. O memorie cache este numită și memorie cache RAM sau un depozit de memorie cache.
În computere, o memorie cache este o zonă de acces de mare viteză care poate fi fie un dispozitiv de stocare, fie o porțiune rezervată din memoria principală. Cele două tipuri de cache utilizate în mod obișnuit sunt cache-ul de memorie și cache-ul de discuri. Majoritatea computerelor moderne sunt echipate cu un cache L3 sau L2, în timp ce cele mai vechi au o memorie cache L1. Unele cache-uri de memorie sunt încorporate în arhitectura microprocesoarelor. O cache L2, care este o memorie cache externă, se află între unitatea centrală de procesare sau CPU și RAM-ul dinamic sau DRAM.
O memorie cache este o secțiune a memoriei principale care utilizează SRAM de mare viteză în loc de DRAM mai lent și mai ieftin. Cache-ul de memorie reduce semnificativ timpul de accesare a programelor sau instrucțiunilor, stocând toate aceste informații în SRAM. Odată ce un utilizator accesează informații deja stocate, recuperarea datelor este mai rapidă, deoarece calculatorul nu are nevoie să acceseze DRAM mai lent.
Există unele dezavantaje în utilizarea memoriei de arhivă. Printre acestea se numără faptul că memoria cache are o capacitate limitată și este foarte costisitoare.
