Unele dintre dispozitivele literare folosite în poemul "Annabel Lee" includ personificarea, repetiția, rima interioară și alliterația. Publicat în 1849, "Annabel Lee" a fost ultimul poem al lui Edgar Allan Poe. /p>
În literatură, personificarea înseamnă a atribui caracteristicile umane unui lucru care nu este uman. În cea de-a patra stanză a "Annabel Lee", Poe folosește personificarea pentru a descrie vântul. El scrie: "Vântul a ieșit din nor, noaptea, răcind și ucis-o pe Annabel Lee". Deoarece luna nu poate ucide o persoană, acesta este un exemplu de personificare.
Repetarea se găsește în toată această poezie. Repetarea în poezie înseamnă pur și simplu repetarea unui cuvânt într-o linie, verset sau stâncă. O frază repetată în "Annabel Lee" este "Regatul de la Marea". Această expresie leagă povestea împreună și face ca poemul să curgă bine.
Poemele pot avea rime sau rime interne. În "Annabel Lee", Poe folosește multe rime interne. Un exemplu este "Și stelele nu se ridică, dar simt ochii strălucitori". Alliterația este foarte asemănătoare cu rima internă prin faptul că ajută la ritmul întregii piese. Poe folosește destul de puțin această tehnică în multe dintre scrierile sale. Un exemplu în acest poem este în cea de-a patra stanză, unde el folosește de mai multe ori litera "h".
