În univers, o centură de asteroizi separă și distinge fizic planetele interioare de planetele exterioare. Această centură de asteroizi apare imediat după Marte și chiar în fața lui Jupiter. Marte poartă distincția cea mai îndepărtată planetă interioară de soare, în timp ce Jupiter ia recunoașterea ca fiind cea mai apropiată planetă exterioară.
În sistemul solar, planetele interioare includ Mercur, Venus, Pământ și Marte. Aceste planete, în această ordine, se întind de la cea mai apropiată la cea mai îndepărtată de soare. Cele patru planete interioare sunt clasificate drept planete terestre, ceea ce înseamnă că suprafețele lor au fost formate din substanțe solide. Deși este clasificat ca terestru, Pământul este singura planetă interioară capabilă să suporte cantități mari de viață.
Celelalte planete conțin câteva trăsături ospitaliere, cum ar fi apa și gheața, dar nu au condițiile climatice potrivite pentru creștere. Miezurile și suprafețele planetelor interioare au fost formate în principal din metale și elemente. Metalele grele de fier și nichel formează multe straturi ale celor mai multe planete interioare. Spre deosebire de planetele interioare, planetele exterioare conțin atmosfere mai calde, deoarece acestea au fost formate din gaze și lichide. Aceste planete au inele și multe luni. Ca și planetele interioare, planetele exterioare variază în funcție de dimensiune. Jupiter, cel mai apropiat de soare, este cel mai mare.
