Cuvântul sistol, care a fost folosit de la anii 1500 pentru a descrie mecanica inimii, derivă dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă "contracție", potrivit MedicineNet. Analizele de tensiune arterială indică presiunea sistolică ca numărul de vârf și presiunea diastolică ca și numărul inferior. Presiunea sistolică normală este sub 120, conform WebMD; o lectură mai mare de 140 este considerată hipertensiune. Presiunea diastolică normală este între 80 și 90.
Ce se întâmplă în timpul sistolului ventricular?
Sistolul ventricular descrie acțiunea în care camera inferioară stângă sau ventriculul inimii contractează și împinge sângele prin corp în timpul ciclului cardiac, în conformitate cu WebMD. Faza sistolică este contracarată de diastolică care apare atunci când ventriculul se relaxează și se umple cu sânge. Inima consta din doua camere superioare sau atria si doua camere inferioare numite ventricule, explica Johns Hopkins Medicine Health Library. Scurgerea de sânge în și din camere este reglată de patru supape cardiace. Ventriculul drept este responsabil pentru pomparea sângelui deoxigenat de la atriul drept la plămâni, unde sângele este oxigenat. Din plămâni, sângele curge în atriul stâng și apoi în ventriculul stâng, care trimite sânge oxigenat prin artere pentru a hrăni corpul.
