Inegalitatea socială înseamnă diferența dintre statutul, resursele, veniturile și puterea care există în cadrul unei societăți și între diferitele societăți. Aceste diferențe rezultă din caracteristicile sociale definitorii, cum ar fi genul, etnia și vârsta, accesul la resursele pe care anumiți oameni le pot avea, afirmă CEELBAS.
Inegalitatea duce la divergențe în ceea ce privește accesul la serviciile de îngrijire a sănătății, educație sau chiar reprezentare politică, spune CEELBAS. O societate inegală din punct de vedere social folosește mai multe oportunități pentru anumite persoane în detrimentul altora, rezultând în recompense inegale, afirmă Universitatea Trinity. Deși egalitatea nu poate fi atinsă în statele capitaliste, guvernele ar trebui să se angajeze în mod activ în reducerea decalajului social.
Inegalitatea are și semnificație culturală, deoarece membrii societății se compară cu alte societăți. O astfel de inegalitate relativă are drept rezultat fericirea în societăți care sunt mai bine decît omologii lor și îi exprimă nemulțumirea în cele din urmă, argumentează Sage. Când devine omniprezentă, inegalitatea generează tulburări sociale într-o națiune, spune New York Times.
Accesul disproporționat la resurse duce, de asemenea, la excluziune socială. Zonele marinalizate în cele din urmă suferă de pe urma unor acte comune cum ar fi locuințele necorespunzătoare, nivelurile ridicate ale criminalității, speranța de viață scăzută, rate ridicate de mortalitate și abilități insuficiente. În Statele Unite, inegalitatea generează îndatorare, deoarece persoanele cu venituri mici împrumută să își plătească facturile și să încerce să-și mențină nivelul de trai, spune New York Times.
