"Flancul de perete" de Robert Frost se concentrează pe doi vecini care se întâlnesc să facă reparații pe un perete de piatră care le separă cele două case. Speakerul poemului nu are nici un punct în menținerea peretelui, deoarece nici unul dintre vecini nu are vacă sau alte animale pentru a se limita la proprietatea lor. Vorbitorul îi întreabă pe aproapele despre acest lucru, dar vecinul doar repetă zicala: "Gardurile bune fac vecini buni".
Potrivit lui SparkNotes, peretele poate funcționa ca un simbol al limitelor care separă oamenii unul de celălalt. Zidul poate fi considerat a reprezenta atît limitele literale, cît și cele figurative, cum ar fi legile și practicile care mențin ordinea în societate. Modificarea zidului este menționată în termeni ritualici, aproape mistic: cei doi bărbați folosesc "o vrajă" pentru a face pietre în balansul peretelui, iar vorbitorul se referă în glumă la ideea că zidul ar putea fi folosit pentru a ține elfii. Construcția de pereți este o practică antică și una pe care vorbitorul o consideră a fi depășită; el compară vecinul său, ridicând o piatră, la "un sălbatic vechi de piatră înarmat". În timp ce vorbitorul pare să recunoască natura inutilă și veșnică a actului, el este și cel care stabilește întâlnirea anuală pentru a repara peretele, adăugând un nivel de ambiguitate la poezie. El afirmă că nu este nevoie de perete, dar repararea acestuia indică faptul că el nu poate să creadă în întregime acest lucru.
