Spre deosebire de "învățarea prin joc", Tina Bruce crede că copiii folosesc jocul pentru a practica ceea ce au învățat deja. Jocul le oferă o șansă să înțeleagă relațiile, gândurile și sentimentele lor și să utilizeze aptitudinile fizice nou dobândite.
Bruce crede că jocul este un proces activ mai degrabă decât ceva care atinge un scop sau produce un produs și că nu este necesar ca jucăriile să fie necesar, deoarece copiii pot să-și vadă propriile elemente de recuzită folosind materiale simple cum ar fi bastoane și pietricele. Potrivit lui Bruce, adulții ar trebui să susțină și să faciliteze jocul, dar să nu se ocupe de el; copiilor ar trebui să li se permită să se ocupe de o formă de joc liberă, care să constituie mai degrabă decât să respecte regulile și să coordoneze diversele agende de joc ale tuturor celor implicați.
Potrivit lui Bruce, jocul imaginativ ridică abilitățile cognitive ale copiilor la un nivel mai ridicat și mai abstract al gândirii, permițându-le să-și imagineze cum simt alții și să încerce diferite aspecte ale personalităților lor, cum ar fi bunătatea, răul sau egoismul. A fi scufundat în joc îi ajută pe copii să folosească experiențele trecute pentru rezolvarea și experimentarea problemelor. În plus, concentrarea profundă pe care copiii o au atunci când i se oferă posibilitatea de a fi complet scufundată în joc poate fi un predictor al succesului academic ulterior.
