Într-un experiment științific, variabila controlată este un factor pe care experimentatorul îl deține constant și nu permite schimbarea. Alte variabile sunt modificate de către participanții la studiu, de experimentator sau de cei naturali circumstanțe.
Sistemul Dana împarte mineralele în nouă clase de bază: elemente native, silicați, oxizi, sulfuri, sulfați, halogenuri, carbonați, fosfați, organici și mineraloizi. Sistemul de clasificare Dana a fost elaborat de profesorul James Dana de la Universitatea Yale din 1848. Sistemul său clasifică mineralele în funcție de compoziția lor chimică. De exemplu, o halogenură are Cl (clor), Br (brom), F (fluor) sau I (iod) la sfârșitul formulării chimice.Un nou sistem de clasificare Dana conține 78 de clase diferite de minerale bazate pe compoziție și apoi clasificate ulterior după tip și grup. Pentru a fi considerat mineral, o substanță trebuie să fie un solid anorganic, natural, cu o formulă chimică specifică și o structură internă fixă. Pentru a testa dacă este vorba despre un mineral, există mai multe teste de identificare la care este supusă substanța, inclusiv rezistența la zgâriere, densitatea acesteia în comparație cu apa, culoarea, gradul de lumină reflectat, culoarea pudrei minerale, modelul său de rupere și forma sa cristalină.
Există peste 4.900 de tipuri diferite de minerale cunoscute în lume.
