Ajustarea izostatică este un factor corectiv pe care oamenii de știință îl folosesc pentru a ține seama de faptul că bazinele din ocean s-au mărit de la sfârșitul ultimului ciclu de ghețari. Acest lucru nu este rezultatul de topire a ghețarilor, ci în loc de recuperarea suprafeței Pământului de pe foile de gheață groase, groase, care acopereau majoritatea Europei și Americii de Nord.
Placile care se aflau pe suprafata Pamantului erau de cateva kilometri grosime, iar aceasta greutate semnificativa a provocat schimbari majore in structura planetei. Ca urmare, o parte din mantaua Pamantului se incepe inca din sub ocean in zonele terestre care au aparut in prealabil ghetari, cu efectul ca Pamantul are unele suprafete de pamant care cresc si unele adancimi ale oceanului continua sa scada in relatie cu centrul Pamantului.
Aceasta înseamnă că ajustarea izostatică glaciară sau GIA conduce la o schimbare a nivelului mării de -0,3 milimetri pe an. Aceasta este o magnitudine minusculă de corecție, dar incertitudinea implicată este de minimum 50%. În general, oceanul câștigă spațiu de-a lungul timpului, iar scopul ajustării izostatice este de a face ca nivelul mării să reflecte numai fenomenele oceanografice.
