Inversiunea în biologie este ruperea unui cromozom în două locuri și reintroducerea ulterioară a ADN-ului cromozom. Inversiunile sunt împărțite în tipuri pericentrice și paracentrice bazate pe implicarea centromerei.
Inversiunile induc, de obicei, inversii cromozomiale mici. O excepție notabilă este inversarea 3RP a Drosophila melanogaster, care are mai multe megabase în dimensiune. Inversările pericentrice încep atunci când apare un singur eveniment de încrucișare între punctele de întrerupere a unui heterozygote. Această intersecție produce gameți dezechilibrate care poartă mutații cum ar fi ștergerea, inserțiile și zero sau două centromere. Acest lucru poate reduce fertilitatea, făcând inversiuni în procesele subdominante care diminuează capacitatea zygote.
Inversiunile pericentrice pot evita afectarea aptitudinii genetice prin suprimarea recombinării. Aceste inversiuni represive reprezintă o mică parte din aceste procese. Deteriorarea inversărilor procentuale la fitness genetic variază între taxoni și specii. Plantele devin mai infertile prin inversiuni decât animale. Inversionările paracentrice sunt cu mult mai puțin probabil să provoace leziuni la mutație deoarece nu implică centromerele, locusul genetic care direcționează comportamentul întregului cromozom.
Chiar și inversiile pericentrice nu prezintă adesea diferențe în conținutul genetic înainte și după inversiune, conducând doar la modificări în ordinea bazelor ADN, dar nu și în informațiile genetice exprimate.
