Poemul lui Maya Angelou "Still I Rise" se referă la umilința pe care negrii l-au simțit ca rezultat al rasismului și opresiunii din ultimele secole, chemându-i să se ridice cu mândrie și demnitate. Refuzul vorbitorului de a renunța la minciunile istoriei și de a reuși, în ciuda tuturor credințelor false pe care le au alte persoane, aduce un mesaj puternic.
Imaginile din poezie clarifică faptul că aceasta este o lucrare despre experiențele pe care negrii au suferit-o ca urmare a rasismului latent. Fie că este vorba de "colibele rușinii istoriei", fie de "oceanul negru, sărind și larg", audiența acestui vorbitor este clară. Pentru cei care privesc în jos femeile puternice negre pentru că nu se încadrează în stereotipurile rasiale și de gen așteptate, vorbitorul întreabă dacă "sassinessul" ei este un motiv de îngrijorare sau dacă "haughtiness" ei este ofensator? Punctul ei de vedere este acela că are o misiune de a aduce "darurile pe care [le] le-au dat strămoșii". Ca rezultat, ea este "visul și speranța sclavului". Toți cei care au căzut victime ravagiilor de rasism au devenit parte a unei moșteniri care cere cele mai bune din punct de vedere al demnității din generația de astăzi.
