Ficțiunea contemporană poate fi definită ca o literatură scrisă de autori care refuză să locuiască în limitele literare, alegând să reflecte realitățile, nebunia, absurditățile, ironiile, comediile și contradicțiile prezente în culturile umane post-globalizare. Este un termen flexibil care nu stabilește nicio limită, încurajându-i să se extindă în schimb. Contemporanii autori de ficțiune folosesc orice tehnică disponibilă pentru a se exprima.
Ficțiunea contemporană nu este o adevărată mișcare literară. Este cel mai bine caracterizat ca starea actuală sau modelul de ficțiune scrisă și filmată care sa dezvoltat de-a lungul timpului de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial și se află într-o stare constantă de schimbare și contradicție. Literatura contemporană evoluează ca răspuns la autorii și mediile lor și nu are limite de gen. Nu are o dată de începere definitivă, dar are rădăcini în modurile literare și culturale anterioare și culturale.
Primul război mondial și ideea că nu există nici un adevăr sau moral obiectiv îi determină pe scriitorii să pună la îndoială restul realității în lucrările lor, inventând naratori neloiale și creând metode de scriere complet noi, cum ar fi fluxul de conștiință.
Din 2014, actuala ficțiune contemporană nu este limitată de adevăruri, convenții, morale sau ideologii obiective. În schimb, autorii aleg adesea să evidențieze astfel de zone și deziluzia culturii moderne prin ironie, cinism, meta-ficțiune, nostalgie sau subiectivitate. Ficțiunile contemporane pot avea un cadru real sau se pot roti în jurul evenimentelor din istoria reală.
