Boala autoimună ia multe forme. Unele boli comune asociate includ artrita reumatoidă, scleroza multiplă, diabetul zaharat (diabetul de tip 1) și boala inflamatorie intestinală, potrivit WebMD. La pacienții cu boală autoimună, celulele imune atacă țesuturile sănătoase, provocând inflamații și lezarea organelor și țesuturilor. Unele autoimunități există în toată lumea, dar la persoanele cu boală autoimună, aceasta atinge o stare patogenă și implică toate aspectele sistemului imunitar, inclusiv antigene, limfocite, molecule de mesager, citokine și molecule de semnalizare, explică Brower.Tratamentul poate consta în atenuarea întregului sistem imunitar, riscând astfel infectarea sau țintirea unei părți din acesta. Afecțiunile autoimune au fost tratați cu steroizi, chimioterapie sau imunosupresoare majore, fiecare purtând riscuri și efecte secundare. Mai multe tratamente rafinate sunt asteptate odata cu descoperirea de noi obiective si medicamente mai adaptate, spune Brower.
Ce cauzează un sistem imunitar hiperactiv?
Sistemul imunitar hiperactivă, care este sursa bolii autoimune, este afectat de hormoni sexuali, potrivit unui articol din 2004 al lui Vicki Brower din EMBO Reports. De exemplu, estrogenul predispune femeile la lupusul eritematos sistemic. Boala infecțioasă poate juca, de asemenea, un rol de cauzalitate, deoarece celulele imune care au fost provocate de o infecție interacționează cu țesuturile normale, declanșând un răspuns care implică întregul sistem imunitar.
