Cei mai mulți oameni vorbesc cu ei înșiși ca o extensie a proceselor lor interne de gândire. Cercetările arată că vorbirea cu sine este, în general, sănătoasă din punct de vedere psihologic și chiar benefică. Cu toate acestea, utilizarea excesivă a practicii ar putea fi un semn al problemelor mentale.
Mintea umană adesea discutează despre ea însăși, iar oamenii gândesc prin probleme și gândesc la idei prin acest fenomen. În timp ce aceste gânduri, în general, nu sunt verbalizate, unii le spun cu voce tare ocazional. Mulți consideră că îi ajută să-și păstreze gândurile pe țintă și poate ajuta oamenii să rămână concentrați. Cu toate acestea, poate fi o provocare pentru alții aflați în apropiere, deci majoritatea oamenilor o fac numai atunci când sunt singuri.
Vorbind de sine poate dezvălui, de asemenea, o varietate de modele de gândire. Oamenii nu își acordă, în general, atenția deplină gândurilor din mintea lor, și poate că nu sunt conștienți de modelele de gândire negativă care pot apărea. Gândurile verbalizatoare pot oferi oamenilor un instrument util pentru reflecție.
Cu toate acestea, unele probleme psihologice pot determina oamenii să vorbească cu ei înșiși. Cei care suferă de schizofrenie, de exemplu, adesea prezintă acest simptom. În unele cazuri, ei pot vorbi cu alții care nu sunt în jur, dar care cred că există. Cei care suferă de schizofrenie, cu toate acestea, prezintă adesea alte simptome clare, pe lângă faptul că vorbesc cu ei înșiși.
