Peștii grași, nuci și alte alimente cu acizi grași omega-3 măresc nivelurile de colesterol HDL, la fel ca și gătitul cu ulei de măsline, canola sau arahide. Toate aceste uleiuri conțin grăsimi mononesaturate și polinesaturate cresterea formei bune de colesterol proportional cu tipul prost sau colesterolul LDL, noteaza Clinica Mayo.
Toate dietele sănătoase includ un anumit grad de grăsime, până la 35% din consumul caloric. Cu toate acestea, aproximativ 80% din cantitatea de grăsimi trebuie să provină din surse de grăsimi polinesaturate și mononesaturate. Grasimile saturate si grasimile trans cresc nivelul colesterolului LDL si duc la deteriorarea vaselor de sange, dupa cum a declarat Clinica Mayo.
Nucile din Brazilia, migdalele si nucile sunt doar cateva dintre tipurile de nuci care contin grasimile corecte pentru a creste colesterolul HDL. Oasele grase Omega-3 sunt prezente în semințe de in, ulei de in, suplimente de ulei de pește și pești grași cum ar fi macrou, somon și ton. Cerealele integrale, cum ar fi cele găsite în fulgi de ovăz, orz și tărâțe de ovăz, conțin fibre solubile care măresc raportul global HDL-LDL prin eliminarea colesterolului LDL din tractul gastro-intestinal. Acest tip de fibre scufundă grăsimi și colesterol, le transportă prin intestine și afară ca parte a scaunului, potrivit Clinicii Mayo.
Pe lângă modificările alimentare, o serie de alte modificări ale stilului de viață pot contribui la creșterea HDL, potrivit Clinicii Mayo. Pacienților li se recomandă să-și exercite viguros timp de cel puțin 30 de minute de cinci ori pe săptămână. Pierderea in greutate si renuntarea la fumat cresc si nivelul HDL. Dacă consumați alcool, consumați-l cu moderatie; aceasta înseamnă o băutură pe zi pentru femei și două pe zi pentru bărbați.
Atât bărbații, cât și femeile ar trebui să urmărească un nivel HDL de peste 60 de miligrame pe decilitru, potrivit Clinicii Mayo. HDL este, de asemenea, cunoscut sub numele de "colesterol bun", deoarece ajută la menținerea colesterolului în sânge înapoi la ficat, astfel încât să nu se acumuleze în pereții arterelor și să ducă la un atac de cord sau accident vascular cerebral.
