Creșterea islamului militant coincide cu conflictele de superputere din Orientul Mijlociu din anii 1980. Influențele pentru formele mai radicale ale islamului au început în deceniul precedent.
La sfârșitul anilor 1960, până la sfârșitul anilor '70 au avut loc schimbări majore religioase și economice în Orientul Mijlociu și Asia. În această perioadă, diferite mișcări revoluționare s-au dezvoltat și au văzut acțiunea teroristă ca o modalitate de a mișca acțiunea politică într-un mod care să fie aliniat la ideologiile mișcării. Analiza perioadei de către cercetători din cadrul Departamentului Apărării al Statelor Unite sugerează că tulburările dintre Israel și Palestina de la începutul anilor 1970 au condus la dezvoltarea celulelor teroriste seculare. Tactica de către aceste grupuri a inclus pagube materiale și războaie de gherilă. Începând cu anii '80, terorismul urban a crescut ca și încercările de a provoca accidente civile mai mari.
În aceeași perioadă, fracțiunile islamice, precum Frăția Musulmană, se aflau în conflict cu mișcările naționaliste seculare și au construit oportunități care oferă cetățenilor sprijin social și economic. Astfel de grupuri au primit sprijin din partea regimurilor conservatoare care se aflau în opoziție cu cauzele naționaliste. În alte regiuni, cum ar fi Iranul, Islamul Shia a devenit proeminent.
Începând cu anii 1970, revoluția islamică iraniană și războiul mujahedeen antisovietic au influențat creșterea Shia Islam și Hezbollah.
