Precizia și fiabilitatea hărților create din imaginile satelitului depinde de dispozitivul orbital care produce imaginile. De exemplu, satelitul Pleiades-1A, lansat în decembrie 2011, este capabil de o fiabilitate a locației imaginii de aproximativ 10 picioare, iar precizia poate fi mărită la aproximativ 3,25 metri atunci când sunt utilizate punctele de control la sol sau GCP în combinație cu senzorul de satelit. Satelitul Pleiades-1A acoperă zilnic peste 386.000 de kilometri pătrați și este capabil să capteze imagini care acoperă zone de până la 620 de kilometri pătrați.
Recent, a fost efectuată o evaluare a acurateței imaginilor prin satelit în ceea ce privește hărțile forestiere utilizate pentru a determina compoziția, distribuția și fragmentarea pădurilor europene. Imaginile satelitare de înaltă rezoluție sau hărți HRSI au fost realizate pentru anii 2000 și 2006. Harta pădurilor din 2000 a fost produsă din imagini colectate de satelitul Landsat-7, iar harta din 2006 a fost construită din imagini realizate de IRS-LISS -3 și SPOT 4/5 sateliți. Hărțile satelit din 2000 și 2006, care reprezintă o imagine compusă a distribuției pădurilor pe întregul continent european, au fost determinate să posede o acuratețe globală de 84% și 90,8%.
Distanța de eșantioane la sol, sau GSD, se referă la cea mai mică unitate de dimensiune posibilă pe care un senzor de satelit de înaltă rezoluție îl poate captura. Guvernul Statelor Unite impune o rezoluție a rezoluției GSD de 1,64 picioare pentru imagistica civilă. Progresele tehnologiei de rezoluție GSD au permis unor senzori HRSI să facă distincția între obiectele de la sol care sunt la aproximativ 1,5 metri distanță.
