Muștele au doi ochi compuși cu mii de receptori vizuale individuali numiți ommatidia. Fiecare ommatidia funcționează ca un ochi de funcționare separat, cu propria sa fibră nervoasă care se conectează la nervul optic.
Numărul mare de ommatidii din ochi de zăpadă îi permite să primească simultan informații vizuale din mai multe puncte diferite. Deși ochiul său este imobil, forma sferică și nivelul de proeminență din cap dau zbor unui câmp vizual de aproape 360 de grade. Muștele nu au elevi, deci nu pot controla cât de multă lumină trece prin lentilele ochilor lor. Această lipsă de control împiedică ochiul să se concentreze pe imagini.
