Principalele limitări ale energiei solare includ incapacitatea de a genera energie pe timp de noapte, incapacitatea de a crește producția de energie pentru a răspunde cererii și costul panourilor solare. Transferul energiei electrice din zonele în care energia solară este mai eficientă și în alte zone ale planetei, este, de asemenea, o problemă.
Generarea de energie electrică solară nu produce emisii de carbon, iar energia este gratuită după costul echipamentului, însă limitările sale fac o alegere proastă pentru generarea energiei de bază. Centralele electrice care folosesc cărbune sau gaze naturale și centrale nucleare își pot ajusta producția pentru a genera mai multă energie electrică, după cum este necesar, în timp ce un panou solar produce o cantitate stabilită de energie electrică în funcție de intensitatea luminii solare care îl lovește. Zonele de deșert sunt cele mai potrivite pentru generarea energiei solare, însă pierderile de transmisie îngreunează transportul acelei energii electrice în regiuni fără o intensitate solară adecvată.
În timp ce panourile solare nu generează energie pe timp de noapte, energia solară concentrată este o soluție la problema de fiabilitate. Aceste plante concentrează căldura soarelui pe un turn central plin cu sare topită și folosesc căldura acelei sări pentru a crea abur și a genera energie electrică. Temperaturile generate sunt suficient de mari pentru ca o centrală solară concentrată să poată produce abur ușor utilizabil în timpul nopții, iar în unele cazuri poate funcționa 24 de ore pe zi doar pe energia solară.
