Rațiunea deductivă este un tip de raționament care începe cu una sau mai multe revendicări (sediul) și se încheie cu o altă afirmație (concluzia) a cărei adevăr este garantată de validitatea procesului de raționament. Raționamentul inductiv, pe de altă parte, începe cu unul sau mai multe premise și încearcă să generalizeze din ceea ce este adevărat în unele cazuri la ceea ce este probabil să fie adevărat în general.
Rațiunea deductivă folosește regulile logicii pentru a ajunge la o concluzie. Dacă premisele sunt adevărate și legile aplicate sunt corecte, atunci concluzia este în mod necesar adevărată. Acesta este un exemplu de raționament deductiv: "Toți oamenii sunt muritori, Socrate este un om, deci Socrate este muritor." Concluzia ("Socrate este muritor") derivă din cele două premise ("Toți oamenii sunt muritori" și "Socratul este un om") prin aplicarea legii din logica predicatului numită Instanție universală.
În raționamentul inductiv, rolul premiselor este acela de a oferi un sprijin puternic încheierii, dar adevărul concluziei nu este garantat, deoarece acest tip de raționament nu folosește legi universale (cum ar fi legile logicii) pentru a ajunge la concluzie. Următorul raționament este inductiv: "Am văzut multe lebede și toate erau albe, prin urmare, toate lebedele sunt albe." În acest caz, raționamentul este corect deoarece premisa susține concluzia, însă concluzia este falsă, deoarece există lebede negre.
