Legea cea mai fundamentală a magnetismului este aceea că polii se opun reciproc și, spre deosebire de poli, atrag atenția fiecărui om. Acest lucru este ușor de observat când încercați să plasați împreună doi magneți cu același pol. Cu toate acestea, există și câteva reguli suplimentare pentru magnetism.
Dacă un magnet de bar este tăiat în două bucăți, piesele devin magneți individuali cu stalpi opuși. În plus, ciocnirea, încălzirea sau răsucirea magneților pot să le demagneze. O astfel de manevrare descompune dispunerea liniară a moleculelor. O lege finală de magnetism se referă la retenție; un magnet cu bară lungă își va păstra magnetismul mai mult decât un magnet cu bară scurtă.
Carl Friedrich Gauss (1777-1855), Jean-Baptiste Biot (1774-1862), Felix Savart (1791-1841) și Michael Faraday (1791-1867) au creat ecuații care au explicat ceea ce a devenit cunoscut sub numele de legi de magnetism. Acestea au fost ulterior extinse de către James Clerk Maxwell (1831-1879) pentru a deveni cunoscut sub numele de electromagnetism.
