Imaginile senzoriale, cunoscute sub numele de "imagini" din literatură, sunt atunci când un autor folosește un limbaj descriptiv pentru a angaja unul dintre cele cinci simțuri ale cititorului. Acest lucru face ca o piesă de scriere să fie mai puternică, imaginați acțiunile sau personajele dintr-o poveste sau poezie. Scriitorii folosesc de asemenea imagini pentru a crea un anumit ton sau starea de spirit.
Glosarul Bedford din termenii critici și literari distinge trei utilizări ale termenului "imagery". Primul se referă la grupul de imagini găsite într-un text ca întreg, în timp ce al doilea se referă la imagini de cuvinte specifice care fac apel la cele cinci simțuri de vedere, auz, gust, miros sau atingere. A treia utilizare se referă la un limbaj figurativ, asemănător sau metaforă. Simile compară două lucruri diferite folosind metaforele "asemănătoare" sau "ca;" compara și două obiecte diferite, dar fără utilizarea explicită a "ca" sau "ca".Poetul Pablo Neruda folosește imaginea izbitoare în lucrarea sa. În poemul "Oda în șosetele mele", el folosește similul "două șosete atât de moi ca iepurii" pentru a invoca simțul atingerii viu. Câteva linii în jos, el descrie picioarele sale prin metaforă: "picioarele mele erau doi pești din lână, doi rechini lungi /albastru de mare, împușcați de un fir de aur". Aici folosește în primul rând imaginile legate de vedere, dar folosirea cuvântului "lână" solicită de asemenea atingere.
O altă utilizare a imaginilor, sinesteziei, implică amestecarea a două sau mai multe simțuri în aceeași imagine. De exemplu, expresia "vocea de aur a violoncelului" îmbină vederea ("aurul") cu auzul ("voce").
